Dacă nu ați ști cine e

Alexandra Crețu și ați vedea-o în aceste clipe mergând pe stradă, primul lucru pe care l-ați putea spune despre ea este că e poetă. O poetă adevărată. Poezia pe care Alexandra o scrie este o prelungire a vieții ei interioare profunde și neobișnuite totodată. Înainte să se materializeze pe foaia de hârtie, poezia deja luase ființă în privirile și în trupul Alexandrei, poezia scrisă fiind precedată și anunțată de poezia din mintea și din viața ei. Dacă ar fi să caut un sinonim pentru poezia ei, acesta ar fi generozitatea. Poezia Alexandrei este expresia unei mari generozități și a unei iubiri totale pentru viață și oameni. Iar lumina este un efect, și nu o cauză. După ce ai să-i citești ultima poezie și ai să-i închizi cartea, vei rămâne cu lumina. Îi vei închide cartea și sufletul îți va fi inundat de un ocean de lumină. Te vei scula de la masă și vei ieși în oraș, iar primul lucru pe care-l vor spune oamenii despre tine e că semeni cu Alexandra Crețu. O poetă excepțională.

Dumitru Crudu